Divort.org

Simplul fapt al părăsirii de către soţul reclamant a apartamentului proprietate comună, sub pretextul unor neînţelegeri cu soţia pîrîtă, chiar unit cu împrejurarea că el are venituri reduse pe care înţelege să le completeze cu suma ce ar obţine-o din vînzarea cotei-părţi ce-i revine din apartament, nu poate constitui motiv temeinic pentru împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

Cererea avînd un atare obiect ar putea fi admisă dacă s-ar dovedi că soţul rămas în apartamentul a cărui împărţire se cere îl împiedică pe celălalt soţ să folosească apartamentul şi dacă s-ar stabili necesitatea de a se pune la adăpost cota sa de proprietate şi a i se da posibilitatea exercitării normale a dreptului său. O astfel de situaţie, care să justifice o acţiune de împărţire a apartamentului bun comun în timpul căsătoriei, ar fi aceea în care soţul rămas în apartament ar săvîrşi acte de distrugere sau de modificare a structurilor, ori ar impune folosirea exclusivă a apartamentului în favoarea sa, izgonindu-1 pe celălalt soţ, dacă revenirea la situaţia normală nu ar mai fi posibilă, întrucît, de exemplu, după alungarea soţului a fost introdusă în spaţiu o altă persoană cu care se întreţin relaţii de concubinaj.

Trib. jud. Timiş, sec, civ,, decizia nr. 1 372 din 10 noiembrie 1972.