Bunuri comune aîe soţilor. împărţire în timpul căsătoriei. Convenţia părţilor.
Potrivit art. 36 alin. 2 clin Codul familiei, în timpul căsătoriei bunurile comune se pot împărţi, la cererea soţilor, în întregime sau în parte, numai prin hotarlre judecătorească şi numai pentru motive temeinice.
Rezultă aşadar că în timpul căsătoriei împărţirea bunurilor comune nu se poate face între soţi pe cale convenţională, deoarece s-ar aduce atingere regimului comunităţii bunurilor, pe care soţii l-ar putea eluda prin înţelegerea lor.
Prin urmare, o atare convenţie este lovită de nulitate absolută întrucît este încheiată prin înfrîngerea unei dispoziţii imperative, dat fiind că legea admite împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei numai ca o excepţie, care este de strictă interpretare, în sensul că o asemenea împărţire poate avea loc numai prin hotărîre judecătorească.
Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1/1S97 din 13 octombrie 1972.