Divort.org

Pentru motive temeinice, bunurile comune în totalitate, sau numai în parte se pot împărţi prin hotărîre judecătorească şi în timpul căsă-

toriei. Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii, iar cele neîmpărţite, precum şi cele dobîndite ulterior, devin tot bunuri comune.

Cit priveşte fructele, ele constituie bunuri independente, întrucît sa desprind de bunurile care le-au produs. In consecinţă, cererea de a se împărţi fructele bunurilor comune este în principiu admisibilă, ea ne-afectînd regimul comunităţii dintre soţi. A nu se admite această concluzie, ar însemna să fie atins dreptul de proprietate ai unui devălmaş asupra fructelor produse de un anumit bun.

Pentru ca fructele să poată fi împărţite, este necesară cunoaşterea cotelor de propritate ale soţilor. Aceasta nu implică însă sistarea code-vălmăşiei sau trecerea într-o stare de indiviziune, ci serveşte numai la -determinarea părţii din fructe ce se cuvine soţului reclamant.

Trib. Supr., în compunerea prevăzută do art 39 alin. 2 şi 3 din Legea pentru organizarea judecătoreasca, decizia nr. 80 din 30 noiembrie 1972.