Divort.org

în conformitate cu prevederile art. 101 din Codul familiei, părinţii sînt datori să îngrijească de persoana copilului; ei sînt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea, dezvoltarea fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui şi ţelurile statului socialist, spre a-1 face folositor colectivităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 1 din acelaşi cod, părinţii au dreptul ca minorii să locuiască cu ei, iar în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 din acelaşi cod, aceştia au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept.

Dreptul părintelui de a-şi ţine copilul este deci, corelativ îndatoririi de a-şi creşte copilul şi constituie unul din mijloacele de îndeplinire a obligaţiei respective.

Cererea de înapoiere a copilului poate fi, însă, respinsă de instanţa judecătorească, dacă aceasta este contrară intereselor sale şi dacă dezvoltarea fizică, morală sau intelectuală este primejduită în casa părintească.

Faţă de principiile enunţate, instanţele sînt obligate să-şi exercite rolul activ şi să dispună efectuarea unei anchete sociale, atît la domiciliul părinţilor, cît şi la acel al persoanelor la care se află minorul, pentru a fi în măsură să aprecieze în deplină cunoştinţă de cauză, dacă înapoierea copilului este sau nu contrară intereselor sale.

Stabilirea interesului real al copilului trebuie să se facă, luîndu-se în considerare nu numai situaţia materială şi locativă ci, în special, climatul moral şi familial pe care îl oferă părinţii în raport de acela pe care l-ar putea asigura persoanele care ţin pe copil.

Trib. Supr.. S. civ., decizia nr. 447 din 10 martie 1982.