Pensia de întreţinere datorată de soţi. Invaliditate. în cazul în care soţul care solicită pensie de întreţinere are o invaliditate de gradul III, adică o pierdere parţială a capacităţii de muncă el are obligaţia să facă dovada stării de nevoie în care se
Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 86 din Codul familiei obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţi'e, iar art. 41 din acelaşi cod, prevede că pînă la desfacerea căsătoriei soţii îşi datorează întreţinere, cu condiţia ca acel care o cere să se afle în nevoie.
în concepţia Legii nr. 3/1977, invaliditatea de gradul trei este caracterizată ca o pierdere parţială a capacităţii de muncă, astfel că persoanele aflate într-o asemenea situaţie au obligaţia, potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 23 alin. 4 din aceeaşi lege, să se încadreze.în muncă şi să realizeze venituri corespunzătoare.
Cînd soţul pretinde pensie de întreţinere pe temeiul invalidităţii arătate, instanţa are îndatorirea să stabilească, pe bază de probe, dacă acesta a înţeles să se jncadreze în muncă, potrivit capacităţii lui reduse de a munci sau dacă realizează venituri din cultivarea terenului sau alte munci gospodăreşti (creşterea animalelor), care să-i confere mijloace suficiente de existenţă.
Numai în urma unor asemenea verificări instanţa este în măsură să stabilească cu certitudine dacă soţul reclamant se află în nevoie, potrivit textelor de lege mai sus menţionate, situaţie în funcţie de care să hotărască cu privire la pensia de întreţinere solicitată prin acţiune.
Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 238 din 8 februarie 1984.
Categorie: