Divort.org

Potrivit art. 86 din Codul familiei, are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavînd putinţa unui cîştig din muncă din cauza incapacităţii de a munci.

în dosar s-a stabilit, prin expertiza medico-legală efectuată de Laboratorul de Medicină Legală Hunedoara-Deva că, raportat la afecţiunile de care suferă reclamanta (fosta soţie a pîrîtului), ea se încadrează în gradul III de invaliditate.

In art. 24 alin. 2 lit. c din Legea nr. 3/1977 se prevede că în gradul III de invaliditate se încadrează persoanele care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă, iar în art. 23 alin. 4 din aceeaşi lege se face precizarea că, persoanele care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă pot beneficia de pensie de invaliditate de gradul: III numai dacă lucrează jumătate din durata normală a programului de lucru.

Rezultă deci că reclamanta are) dreptul şi obligaţia să muncjească şi, în această ipoteză, ar putea realiza venituri din muncă care să-i acopere nevoile sale de trai. O astfel de interpretare se bazează şi pe faptul că reclamanta, avînd vîrsta de 47 ani, are posibilitatea să se încadreze în muncă şi să realizeze o vechime care apoi, în viitor, să-i permită să fie şi beneficiara unei pensii pentru limita de vîrstă.

în aprecierea raporturilor dintre părţi urmează a se avea înj vedere şi faptul (recunoscut de reclamantă) că a fost încadrată în muncă pînă în anul 1979, cînd i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, şi de atunci nu s-a mai încadrat la altă unitate. Rezultă deci că reclamanta a ajuns în nevoie din propria ei culpă şi că ar putea înlătura această situaţie dacă s-ar încadra în muncă.

Trib. jud. Hunedoara, decizia civ. nr. 726 din 20 iulie 1984.