Divort.org

Obligaţia de întreţinere, instituită prin art. 88 din Codul familiei, în sarcina celui ce a luat un copil spre a-1 creşte, în lipsa unei legături de rudenie, este prevăzută numai pentru cazul în care părinţii copilului au murit, sînt dispăruţi ori sînt în nevoie.

Aceasta înseamnă că obligaţia de întreţinere instituită de menţionatul text încetează în momenuliîn care părinţii copilului nu se mai află în nevoie.

Dacă, după ce starea de nevoie a părinţilor a încetat, între aceştia şi persoana care a luat copilul pentru a-1 creşte intervine o convenţie în sensul de a continua întreţinerea, cheltuielile de întreţinere vor putea fi suportate de părinţi sau de cel ce a luat copilul, această din urmă situaţie prestarea întreţinerii avînd caracterul unei liberalităţi.

în cazul în care nu a existat o atare înţelegere, dar cel ce a avut în îngrijire copilul a continuat să presteze întreţinere, această împrejurare îndreptăţeşte concluzia că a înţeles să facă o liberalitate faţă de copil şi deci nu este îndreptăţit să solicite restituirea cheltuielilor făcute cu întreţinerea.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1113 din 26 iunie 1971.