încredinţarea copilului unuia dintre părinţi. Dreptul celuilalt părinte de a avea legături personale cu minorul. Condiţii de exercitare.
în principiu chiar dacă părinţii domiciliază în localităţi diferite, este admisibilă cererea părintel ui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a i se permite să-1 ia la sine, în unele mici perioade de timp. O atare măsură nu poate fi luată însă dacă, din indiferent ce motive, ea dăunează intereselor minorului.
In speţă, ca urmare a divorţului, copilul în vîrstă de 5 ani a fost încredinţat tatălui, părinţii locuind în orase diferite (Braşov şi Sibiu).
La cererea marnei, judecătoria a hotărît ca minorul să locuiască la ea 7 zile în vacanţa de iarnă, 7 zile în vacanţa, de primăvară şi 11 zile în vacanţa de vară, atat în prezent, cînd minorul este la grădiniţă, cît şi pentru viitor, cînd va fi elev la şcoala generală. în urma recursului introdus de tată, sentinţa a fost modificată în sensul că se permite mamei să ia pe minor numai 2 săptămîni în timpul verii, întrucît s-a dovedit că minorul are o hipersensibilitate la schimbările de climă, contractând afecţiuni ale căilor respiratorii. Aşa fiind, s-a considerat contraindicată schimbarea mediului în care minorul trăieşte în cursul iernii şi primăverii, cînd variaţiile de climă sînt frecvente şi greu de prevăzut, permiţindu-se deci mamei să ia la sine pe minor numai în perioada de vară, cînd vremea este mai puţin schimbătoare şi riscul îmbolnăvirilor este minim.
Ti-ih. jud. Braşov, decizia civ. nr. 954 din 3 septembrie 1982.
Articole din aceeasi categorie: |
---|