Divort.org

Locuinţa proprietate comună se include în masa de împărţit la valoarea pe care o are la data partajului, iar nu la valoarea din contractul încheiat cu întreprinderea prin care se valorifică locuinţele din fondul de stat conform Legii nr. 4/1973.

în acest fel, dacă, între timp, valoarea locuinţei a crescut (reaşezîn-du-se preţurile pînă la data partajului), va beneficia de diferenţa dintre preţul de contractare şi preţul reaşezat nu numai copărtaşul căruia i se va atribui apartamentul, ci şi celălalt copărtaş, fiecare corespunzător contribuţiei avute la dobîndirea tuturor bunurilor comune.

Deşi întreaga locuinţă bun comun face obiectul împărţelii, totuşi, în cazul apartamentului plătit total sau în parte cu împrumut de stat, la stabilirea valorii masei bunurilor de împărţit, se va avea în vedere numai o parte din valoarea acelui bun, de la data împărţelii, proporţional cu suma plăţilor făcute de copărtaşi pînă la acea dată cu titlu de avans, rate de împrumut şi dobînzi; aceasta deoarece numai plăţile efectiv făcute reprezintă, de fapt, o valoare cîştigată (în aceste limite apartamentul este plătit), iar nu şi acelea corespunzătoare plăţilor ce se vor mai face în viitor numai de copartajantul căruia i se va atribui locuinţa, tot cu titlu de rate de împrumut şi dobînzi.

Pentru stabilirea părţii din valoarea locuinţei, de la data, împărţelii, ce se include în valoarea masei bunurilor comune, trebuie să se procedeze astfel: se calculează proporţia plăţilor efectiv făcute (avans plus rate, plus clobînzi), în raport de preţul din contractul de construire şi cumpărare (fără a se adăuga la preţ suma clobînzilor împrumutului de stat); în aceeaşi proporţie, prin raportare la valoarea locuinţei de la data împărţelii, se stabileşte partea clin această ultimă valoare ce se are în vedere la împărţeală.

In acest sistem de calcul copartajantul căruia nu i se va atribui locuinţa va recupera, corespunzător cotei sale de contribuţie la dobîndirea bunurilor comune, plăţile efectiv făcute, inclusiv dobînzile la împrumut; totodată, în aceeaşi proporţie, îi va reveni şi o parte din diferenţa dintre preţul de contractare şi preţul reaşezat.

De asemenea, în acest sistem de calcul şi celălalt copartajant căruia i se va atribui locuinţa va beneficia de plăţile făcute şi de o parte din această diferenţă de preţ corespunzătoare sumei ratelor şi dobînzilor la împrumut ce le va plăti singur după împărţeală.

Dacă s-ar stabili alt sistem de calcul şi anume acela de a stabili proporţia plăţilor efectiv făcute (avans plus rate plus dobînzi) nu numai la preţul ele contractare a locuinţei ci şi la suma dobînzilor împrumutului de stat, copartajantul căruia nu i se va atribui bunul nu va beneficia de o parte din diferenţa de preţ şi uneori nu va recupera nici tot ceea ce efectiv a avut drept contribuţie la avans, rate şi dobînzi (situaţie ce va exista cu cît suma dobînzilor plătite este mai mare), ceea ce evident nu este echitabil.

încetarea coproprietăţii asupra locuinţei are loc la data împărţelii, chiar dacă, în cazul soţilor, căsătoria a încetat anterior. într-o asemenea ipoteză cotele de coproprietate se vor stabili diferenţiat chiar dacă unele plăţi s-au făcut făiă contribuţia ambilor copartajanţi, cum se întîlnesc situaţii după despărţirea în fapt a soţilor şi mai ales după desfacerea căsătoriei prin divorţ.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1 547 din 13 august 1985.