Divort.org

Divorţul în faţa notarului a cunoscut antecedentul său legislativ, odată cu intrarea în vigoare a Legii din 17.12.1937, denumită Legea Notarială, care şi-a produs efectul pe o perioadă de trei ani, până când Constituţia din 1940 a stabilit „că justiţia putea fi realizată doar prin intermediul puterii judecătoreşti".

Decretul-Lege nr. 154 din 06.09.19944 a instituit şi reglementat divorţul în faţa notarului, modificând art. 43 din Codul Familiei care stipulează că desfacerea căsătoriei are loc nu doar în baza unei sentinţe definitive, ci şi în baza actului emis de notar. Decretul-Lege mai sus menţionat a modificat atât Legea Notariatului de Stat din 1984 (Legea nr. 50/28.12.1984), art. 10, incluzând divorţul printre celelalte competenţe ale notarului, cât şi Legea procedurală care stabileşte că, în cazul în care există acordul soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi cu privire la efectele sale juridice, se va putea proceda la divorţul pe cale notarială. Art. 3 din Decretul-Lege nr. 154/1994 stabileşte că în procedura divorţului prin acordul părţilor în faţa notarului, acesta se va conduce după principiile şi normele Codului Familiei, precum şi după cele stabilite de Legea Notariatului de Stat şi a Regulamentului de Aplicare a Decretului sus menţionat, cuprins în Rezoluţia nr. 182/94 din 10.11.1994 a Ministerului de Justiţie.

Decretul-Lege nr. 154/1994 prevede că soţii vor putea solicita notarului desfacerea căsătoriei personal sau prin reprezentanţi, art. 2 stipulând că în cazul reprezentării prin intermediul avocatului, interesele ambilor soţi vor putea fi reprezentate de un singur avocat. In acest ultim caz, când cererea de divorţ este prezentată notarului prin intermediul avocatului, este necesar ca aceasta să fie semnată de ambii soţi. De asemenea, notarul va solicita copia contractului de asistenţă juridică care probează reprezentarea.

In ipoteza în care soţii nu se pot prezenta împreună, simultan, în faţa aceluiaşi notar, legea prevede posibilitatea ca acela dintre ei care nu poate fi prezent, să se adreseze oricărui notar doreşte, declarând sub jurământ că este de acord cu divorţul şi cu celelalte convenţii cu privire la efectele acestuia. în această situaţie, soţul sau reprezentantul său care prezintă cererea de divorţ notarului, îi va remite acestuia copia declaraţiei făcută de către celălalt soţ.

Conţinutul cererii de divorţ este stabilit de art. 4.1 din Regulamentul de punere în aplicare a Decretului-Lege nr. 154/1994, notarul având obligaţia să verifice la primirea cererii dacă aceasta întruneşte condiţiile legale.

Cererea va cuprinde:

- datele soţilor;

- data căsătoriei, cu menţionarea volumului şi paginii din Registrul de stare civilă în care a fost înscrisă;

- numele şi prenumele copiilor comuni minori şi datele lor de naştere, cu menţionarea volumului şi paginii în care au fost înscrise în Registrul de stare civilă;

- convenţiile soţilor cu privire la:

1) exercitarea drepturilor părinteşti în ceea ce priveşte copiii minori;

2) încredinţarea copiilor comuni minori;

3) regimul de comunicare al copiilor minori cu acel părinte căruia nu i-au fost încredinţaţi minorii;

4) numele şi prenumele soţului care va plăti pensia de întreţinere corespunzătoare fiecăruia dintre minori, precum şi cuantumul acesteia;

5) numele şi prenumele soţului care, odată desfăcută căsătoria, va plăti pensie de întreţinere celuilalt soţ, acolo unde este cazul, precum şi cuantumul acesteia;
6) convenţia soţilor cu privire la locuinţă, dacă aceasta constituie un bun comun;

7) soarta celorlalte bunuri care formează comunitatea de bunuri, dacă soţii vor dori să o lichideze din acelaşi act, stabilind bunurile care revin fiecăruia dintre foştii soţi.

Dacă soţii au decis cu privire la soarta locuinţei, fiind un bun comun, soţii vor prezenta notarului actul de proprietate al acesteia, notarul având obligaţia să vegheze ca decizia lor să fie în conformitate cu legislaţia în materie.

în cazul în care soţii doresc lichidarea comunităţii de bunuri, ei vor prezenta şi enumerarea şi descrierea bunurilor care fac parte din comunitate, precum şi modul de împărţire al acestora.

Cererea de divorţ va fi însoţită de certificatul de căsătorie şi de certificatele de naştere ale copiilor minori.

După ce notarul primeşte cererea de divorţ, acesta constatând că dispune de toată documentaţia necesară procedurii divorţului conform legii, va proceda la înscrierea acesteia în registrul general.

Notarul, împreună cu soţii sau reprezentantul/ reprezentanţii acestora, va analiza cererea de divorţ în ce priveşte convenţiile soţilor cu privire la relaţiile lor minorii. Analiza aspectelor sus menţionate vizează ca acestea să nu afecteze dezvoltarea normală şi educaţia minorilor, interrelaţionarea şi comunicarea adecvată între părinţi şi copii, urmărindu-se astfel salvgardarea intereselor copiilor minori şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti.

Dacă după raţiunea notarului, acordul soţilor ar putea leza interesele copiilor minori sau aceştia doresc ca drepturile părinteşti să fie exercitate doar de unul dintre soţi, notarul îi va consilia pe soţi în momentul depunerii cererii de divorţ, cu privire la consecinţele convenţiilor propuse şi asupra acelora care sunt în beneficiul dezvoltării minorilor.

Dacă soţii, în urma discuţiilor cu notarul, modifică convenţiile în sens pozitiv, notarul va continua procedura divorţului, iar în caz contrar, va remite cererea de divorţ procurorului (El Fiscal), menţionându-se în registrul corespunzător data trimiterii cererii de divorţ, în cuprinsul documentului adresat procurorului, notarul va expune motivele pentru care consideră că acordul soţilor ar putea leza interesele minorilor sau motivele pentru care soţii doresc ca drepturile părinteşti să fie exercitate doar de unul dintre ei.

Potrivit art. 6 din Decretul-Lege nr. 154/1994, procurorul („El fiscal"), primind cererea de divorţ, va proceda la analiza convenţiilor soţilor în ce-i priveşte pe copiii comuni minori şi va emite un aviz în această privinţă, care va fi transmis notarului, în faţa căruia soţii s-au prezentat pentru desfacerea căsătoriei.

Dacă procurorul emite un aviz negativ la convenţiile soţilor, iar aceştia nu le modifică după propunerea procurorului, notarul nu va continua procedura şi va îndruma soţii la instanţa competentă pentru soluţionarea divorţului. în acest caz, notarul va face menţiunile corespunzătoare în registrele notariale, consemnând că avizul procurorului a fost negativ.

Dacă avizul procurorului este favorabil, notarul va continua procedura. Certificatul de divorţ va fi adaptat, potrivit conţinutului cererii, iar notarul va anexa la matca înscrisului notarial, documentul justificativ al reprezentării soţilor, dacă este cazul. Notarul va restitui foştilor soţi certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere, precum şi actul de proprietate al locuinţei şi va arhiva cererea de divorţ şi avizul procurorului, dacă este cazul.

înscrisul notarial care consacră divorţul produce efecte imediat, începând cu acea dată şi va conţine acordul soţilor cu privire la următoarele aspecte:

a) desfacerea căsătoriei;

b) exercitarea drepturilor părinteşti în ceea ce priveşte copiii minori;

c) încredinţarea copiilor comuni minori;

d) regimul de comunicare a copiilor minori cu acel părinte căruia nu i-au fost încredinţaţi minorii;

e) numele şi prenumele soţului care va plăti pensia de întreţinere corespunzătoare fiecăruia dintre minori, precum şi cuantumul acesteia;

f) numele şi prenumele soţului care, odată desfăcută căsătoria, va plăti pensie de întreţinere celuilalt soţ, precum şi cuantumul acesteia;

g) convenţia soţilor cu privire la locuinţă dacă aceasta constituie un bun comun;

h) soarta celorlalte bunuri care formează comunitatea de bunuri, dacă soţii vor dori să o lichideze din acelaşi act, stabilind bunurile care revin fiecăruia dintre foştii soţi.

Notarul are obligaţia ca în termen de 72 ore de la redactarea înscrisului ce consacră divorţul, să-1 transmită la registrele (de publicitate) corespunzătoare, în vederea efectuării menţiunilor necesare.

Dacă ulterior finalizării procedurii divorţului, foştii soţi înţeleg să modifice convenţiile stabilite în certificatul de divorţ cu privire la relaţiile cu minorii (exercitarea drepturilor părinteşti, creşterea, îngrijirea minorilor, cuantumul pensiei de întreţinere, etc.) se pot prezenta în faţa oricărui notar pentru a solicita modificarea convenţiilor sus menţionate. Foştii soţi au

obligaţia de a prezenta notarului o copie a certificatului de divorţ, afară de cazul în care se vor prezenta în faţa aceluiaşi notar care a soluţionat divorţul.

Dacă notarul care întocmeşte înscrisul de modificare a convenţiilor iniţiale dintre soţi este acelaşi cu notarul care a instrumentat divorţul, acesta va efectua menţiunile privind modificările survenite pe marginea actului notarial de divorţ aflat în arhiva sa.

în ipoteza în care soţii aleg să solicite modificarea convenţiilor stabilite în certificatul de divorţ în faţa altui notar decât cel care a instrumentat divorţul, primul dintre aceştia are obligaţia să remită celui de-al doilea înscrisul ce modifică convenţiile, în termen de 72 ore, ca să efectueze modificările necesare pe marginea actului de divorţ aflat în arhiva sa.

în cazul în care modificarea convenţiilor din actul notarial de divorţ se va face pe cale judecătorească, instanţa va remite o notificare notarului care a întocmit certificatul de divorţ, acesta având obligaţia de a efectua menţiunile corespunzătoare pe marginea actului de divorţ aflat în arhiva sa.

Articol realizat de doamna notar Notar public Lăcrămioara BURLUI-BUZNEA, din cadrul Camerei Notarilor Publici Bacău.