Divort.org

Potrivit art. 488 şi urm. Cod civil, proprietarul terenului are posibilitatea să invoce dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiilor edificate de un terţ pe terenul său. în acest caz, proprietarul are obligaţia de a-1 despăgubi pe constructor în' condiţiile prevăzute de art. 494 din acelaşi cod sau în convenţia" părţilor.. Cît timp'însă proprietarul nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobîndirea proprietăţii prin accesiune asupra construcţiilor şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit nu poate fi obligat să-1 despăgubească pe constructor. Altfel ar însemna ca, peste voinţa sa, proprietarul terenului care are o locuinţă pe acelaşi teren să i se creeze o situaţie împovărătoare deşi, potrivit alternativelor prevăzute în art. 491 Cod civil, neajunsurile trebuie să le suporte constructorul.

In cazul în care construcţia este ridicată de soţi, în patrimoniul comunitar al acestora se află toate drepturile ce decurg din faptul edificării, adică dreptul de a folosi construcţia şi dreptul de a fi despăgubiţi de proprietarul terenului dacă acesta îi va lipsi de dreptul de folosinţă. In ambele situaţii este vorba de drepturi personale, iar nu de drepturi reale. Dreptul la despăgubire poate fi stabilit în raport de valoarea construcţiilor. Creanţa este certă şi lichidă, clar nu şi exigibilă deoarece poate fi valorificată numai dacă proprietarul terenului îşi apropie în orice mod folosinţa lor, în caz în care plata este garantată printr-un drept de retenţie. Aceste drepturi patrimoniale, evaluabile în bani, pot şi trebuie să facă obiectul împărţelii între soţi, în condiţiile art. 36 din Codul familiei.

Potrivit art.. 741 Cod civil, fiecărui copărtaş i se va atribui, pe cît se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare. Din text rezultînd că o astfel de împărţeală se va face pe cît se poate", înseamnă că nu se exclude posibilitatea de a se atribui unuia dintre copărtaşi, în întregul ei, o creanţă, ca şi orice alt drept, iar nu de a se da cite o fracţiune fiecăruia. Adoptarea uneia dintre modalităţile de împărţeală (lotizare) este o chestiune pe care instanţa o rezolvă, dacă părţile nu se înţeleg, în raport de particularităţile cazului concret dedus judecăţii. Astfel, dacă folosinţa construcţiilor nu se poate fragmenta din diferite cauze, urmează a se atribui unuia dintre copărtaşi.

Ca o consecinţă, este firesc ca aceluiaşi copărtaş să i se atribuie şi creanţa (echivalentul construcţiei), pe care o poate valorifica împotriva proprietarului terenului dacă acesta, invocînd dreptul de proprietate prin accesiune, nu va mai respecta dreptul de folosinţă. Copărtaşul respectiv nu este păgubit dacă nu-şi valorifică niciodată creanţa pentru că, în schimb, el are ceea ce a urmărit prin edificarea construcţiei, adică dreptul de folosinţă care, prin efectul partajului, îi revine exclusiv şi care nu îi este contestat de proprietarul terenului. Dacă totuşi ulterior, în raport de atitudinea proprietarului terenului, ar putea fi păgubit, în sensul art. 784 Cod civil, are acţiunea în despăgubiri împotriva copărtaş ului, care trebuie să participe la suportarea pierderii.

Celuilalt, copărtaş urmează să i se atribuie alte bunuri şi, cînd este cazul, un echilavent în bani al drepturilor sale (o sultă), potrivit art. 742 Cod civil.

Trib. Sirpr., S. civ., decizia nr. 1 803 din 9 noiembrie 1982.