Divort.org

Privitor la dreptul soţilor de administrare, folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor comune, prin art. 35 alin. 2 din Codul familiei,'a fost instituită prezumţia legală potrivit căreia oricare dintre soţi. exercitînd dreptul de administrare şi de dispoziţie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimţământul celuilalt soţ. Prin urmare, fiecare dintre soţi este prezumat ca împuternicit să reprezinte pe celălalt soţ, prezumţie care operează pe toată durata căsătoriei chiar si în situatia cînd soţii sînt despărţiţi în fapt.

Prezumţia de mandat tacit reciproc fiind relativă, rezultă că a-ceasta poate fi răsturnată, oricare dintre soţi putîncl să facă dovada că s-a opus la încheierea unui anume act de dispoziţie ori că există o situaţie de fapt care făcea imposibilă prezumarea consimţămintului celuilalt soţ.

In situaţia în care se face dovada c-ă bunurile au fost achiziţionate de părţi în scopul de a fi dăruite copilului, cu ocazia căsătoriei, prezumţia mandatului tacit subzistă atît timp cît reclamanta nu a comunicat pîrîtului, anterior înzestrării fiicei lor, că reconsideră scopul achiziţionării bunurilor şi se opune la înzestrare. In lipsa unei astfel de dovezi, urmează să se dea eficienţă înzestrării cu consecinţa scoaterii bunurilor respective clin patrimoniul comun.

Trib, Supr., S. civ., decizia nr. 84 din 8 mai 1983