Divort.org

Valoarea îmbunătăţirilor şi amenajărilor aduse de către ambii soţi unui imobil, proprietate indiviză a unuia dintre ei şi a altor persoane constituie bun comun al soţilor dacă îmbunătăţirile şi amenajările au fost aduse în timpul căsătoriei.

In atare situaţie, dreptul de creanţă al soţului neproprietar cu privire la valoarea îmbunătăţirilor şi amenajărilor poate fi valorificat numai odată cu partajarea bunurilor comune, cînd abia se poate cunoaşte cota de contribuţie a fiecăruia. Numai de la această dată începe să curgă termenul de preserpţie, respectiv de la data la care, desfăcîn-du-se căsătoria, s-a' născut dreptul de a cere partajarea bunurilor comune şi implicit obligarea fostului soţ la plata creanţei proporţional cu dreptul de coproprietate asupra imobilului.

De la aceeaşi dată poate fi valorificat dreptul şi faţă de ceilalţi coproprietari ai imobilului, deoarece pentru determinarea contravalorii datorate de ei este implicit necesară rezolvarea prealabilă sau concomitentă a acţiunii de partajare a bunurilor comune. O atare acţiune poate fi promovată în timpul căsătoriei numai dacă există motive temeinice, dar în mod obişnuit ea se deschide odată cu desfacerea căsătoriei.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1 797 clin 36 octombrie 1971.