Divort.org

Contractul de construire, avînd ca obiect o obligaţie de a face, nu transferă dreptul de proprietate asupra locuinţei în momentul contractării, întrucît se referă la un lucru care nu există, astfel că, proprietatea nu poate fi imediat transferată. Dreptul de proprietate privind locuinţa se naşte în momentul în care creditorul obligaţiei, cumpărătorul, a do-bîndit locuinţa prin procesul verbal de predare-primire. Acest înscris, împreună cu contractul de construire, constituie potrivit art. 48 din Legea nr. 4/1973, titlul de proprietate asupra locuinţei.

Prin art. 30 clin Codul familiei a fost instituit regimul comunităţii de bunuri, ca unic regim legal potrivit căruia, bunurile dobîndite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, sînt, de la data clobîndirii lor, bunuri

comune ale soţilor, cu excepţia celor prevăzute în art. 31 clin acelaşi cod.

Aşa fiind, este lipsit de relevanţă juridică faptul că, în actul pe baza căruia a fost dobîndită locuinţa respectivă, a fost nominalizat numai unul dintre soţi, deoarece bunul fiind dobîndit în timpul căsătoriei este bun comun, chiar dacă în contract figurează numai unul dintre soţi, pentru că ceea ce transferă dreptul de proprietate este procesul verbal de predare-primire al apartamentului.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 213 din 4 februarie 1982.