Divort.org

Potrivit art. 105 alin. 3 şi art. 129 din Codul familiei, părinţii şi tutorii nu pot, fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare, să facă valabilă înstrăinarea ori gajarea bunurilor minorului şi renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra.

Printre actele de dispoziţie vizate de prevederile art. 129 alin. 2 din Codul familiei este cuprinsă şi tranzacţia pentru că prin acest act juridic se depăşeşte sfera actelor de administrare a patrimoniului minorului. Or, clin prevederile art. 105 şi 129 din Codul familiei reiese că numai actele de administrare pot fi făcute de părinţi şi curatori în numele minorului fără a fi necesară obţinerea încuviinţării autorităţii tutelare.

Cînd nu rezultă dacă tranzacţia încheiată de curatorul minorului în numele acestuia a fost făcută cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, instanţa, în virtutea rolului său activ, are îndatorirea să ceară părţilor să facă această dovadă şi numai în caz afirmativ să- o încuviinţeze, altfel hotărîrea pronunţată este nelegală.

Trib. Supr.. S. civ., decizia nr. 683 din 6 aprilie 1983.