Divort.org

Potrivit art. 18 din Codul familiei, căsătoria nu poate fi „dovedită" decît prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.

Din însuşi modul în care este reglementată în cuprinsul textului dovedirea căsătoriei rezultă că încheierea actului nu constituie o condiţie de existenţă a căsătoriei, ci numai de"probă. în atare, situaţie, simpla neîntocmire a actului în strictă conformitate cu prevederile art. 17 nu atrage nulitatea, ci creează numai dificultatea de probă prevăzută în art. 18. Această dificultate se poate înlătura totuşi întrucît prin decretul nr. 31/1954 s-a prevăzut prin art. 24 lit. c) posibilitatea de a se dovedi actul de stare civilă, a cărui întocmire a fost omisă, prin orice mijloc de probă admis de lege, fără a se face distincţie între actul ele căsătorie şi celelalte acte de stare civilă. Dealtfel în art. 32 alin. ultim clin Decretul nr. 278/1960 se prevede că reconstituirea actelor de naştere, căsătorie si deces se va putea cere, între altele, clacă „întocmirea actului a fost omisă din vina delegatului de stare civilă, deşi a fost făcută declaraţia". Aceste dispoziţii se înscriu pe aceeaşi linie ele principiu ce se desprinde clin art. 18 Codul familiei şi art. 24 lit. c) din Decretul nr. 31/1954, în sensul că actul de căsătorie ce se întocmeşte pe baza art. 17 din acelaşi cod constituie o cerinţă de probă şi nu de valabilitate a căsătoriei.

A admite contrariul, ar însemna că dispoziţiile legale privind reconstituirea actului de căsătorie omis să nu aibă eficienţă juridică cleoarece în toate cazurile de omitere a întocmirii căsătoria ar fi nulă. Pe de altă parte, nu se poate acredita ideea că legiuitorul a reglementat dovedirea unei căsătorii nule, adică o situaţie care, practic, nu ar putea nicicînd să producă efecte juridice.

Rezultă, aşadar, că prin art. 18 din Codul familiei s-a prevăzut regula că, proba căsătoriei nu poate fi făcută decît prin actul de căsătorie, iar excepţiile au fost grupate iniţial în Deretul nr. 31/1954, iar apoi în prevederile referitoare la actele de stare civilă, în vederea unei reglementări unitare a dovedirii prin alte probe şi a reconstituirii tuturor actelor de stare civilă.

Dar, dacă omiterea însăşi a înregistrării actului nu atrage nulitatea căsătoriei, evident că nici lipsa semnăturii soţilor pe act nu poate atrage nulitatea nici a căsătoriei şi nici chiar a actului ca instrument probator.

Trib. Supr., S. civ., decizia iar. 1 253 din 15 mai 1973.