Divort.org

Instanţa care soluţionează acţiunea de divorţ urmează să se pronunţe la solicitarea părţilor, şi asupra pensiei de întreţinere, încredinţării copiilor minori, beneficiul contractului de închiriere şi împărţirii bunurilor comune. In asemenea cazuri operează o prorogare de compstenţă în virtutea legii sau prin voinţa părţilor, în sensul că instanţa învestită cu acţiunea principală va soluţiona şi aceste cereri accesorii şi conexe. în consecinţă, hotărârea trebuie supusă aceloraşi căi şi termene de atac, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, dacă instanţa care soluţionează acţiunea de divorţ se pronunţă totodată şi cu privire la asemenea cereri, termenul de recurs este cel de 30 de zile în care poate fi atacată soluţia de desfacere a căsătoriei. Altminteri ar însemna ca una şi aceeaşi hotărîre să fie supusă mai multor termene de recurs, în raport de partea din hotărîre ce se atacă, ceea ce ar fi contrar caracterului unitar pe care îl are hotărîrea judecătorească. Aceeaşi soluţie se impune chiar dacă hotărîrea instanţei de fond a fost atacată numai cu privire la una dintre cererile accesorii formulate.

Numai în cazul în care părţile au înţeles ca aceste cereri să le rezolve alte instanţe decît aceea de divorţ, hotărîrila date în acele litigii vor putea fi atacate în termenul de 15 zile prevăzut ele art. 301 alin,. 1 proc. civ. (art. 36, 40 şi 42 Codul familiei; art. 22 Legea nr. 5/1973; art. 611 şi 612 C. proc. civ.).

Trib, Supr., S, civ., decizia nr. 2 433 din 20 decembrie 1979.