Divort.org

Potrivit art. 44 clin Codul familiei, măsura reîncredinţării copiilor minori spre creştere şi educare de la unul din părinţi la celălalt poate fi dispusă atunci cînd se stabileşte că interesele minorilor o cer întrucît părintele în îngrijirea căruia se găsesc nu le asigură condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare atît sub aspect material cît şi sub aspect moral şi afectiv.

O schimbare parţială a condiţiilor care, în ansamblu, au determinat ca încredinţarea copilului să se facă unuia dintre părinţi nu trebuie să atragă neapărat şi revenirea asupra măsurii, cît timp subzistă elementele de fapt hotărîtoare, care confirmă necesitatea ca măsura luată în interesul minorului să fie menţinută. Luarea copilului de la părintele căruia i-a fost încredinţat trebuie să aibă o temeinică justificare, bazată pe motive puternice, care să demonstreze că rămînerea lui la acel părinte ar avea consecinţe dăunătoare bunei sale dezvoltări.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 616 din 23 aprilie 1981.