Divort.org

Este de principiu că, în caz ele desfacere a căsătoriei, dreptul la folosirea locuinţei trebuie să fie asigurat soţului şi copiilor ce i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare, nu numai în situaţiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 5/1973, ci şi în alte situaţii. Astfel, din relaţiile de familie rezultă obligaţia de sprijin material, care subzistă şi după desfacerea căsătoriei în condiţiile art. 41 şi art. 42 din Codul familiei, sub forma obligaţiei de întreţinere. Or, obligaţia de întreţinere implică asigurarea mijloacelor necesare traiului, inclusiv a locuinţei, iar potrivit art. 93 din acelaşi cod, ea poate fi executată şi în natură.

Prin urmare, instanţa, la cerere, apreciind împrejurările cauzei, poate să oblige pe soţul proprietar al locuinţei ca, în asemenea situaţii, să asigure celuilalt soţ şi copiilor minori ce i-au fost încredinţaţi o suprafaţă locativă, fie în apartamentul său, fie în altă locuinţă. în cazul în care conlocuirea soţului şi copiilor ce i-au fost încredinţaţi împreună cu soţul proprietar al apartamentului nu ar fi posibilă în fapt sau nu ar fi indicată din cauza relelor sale comportări, se va putea dispune, în mod provizoriu, evacuarea lui din apartament pînă ce le va asigura o altă locuinţă.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 548 din 12 martie 1980.

402

1  Admisibil în condiţiile arătate în deciziile nr. 442, 444.