Divort.org

Obligaţia de întreţinere este strict personală, acest caracter rezul-tînd din art. 95 din, Codul familiei, potrivit căruia ea se atinge numai prin moartea debitorului sau a creditorului. Prin urmare, ea este, în principiu, netransmisibilă.

Singura excepţie de la acest principiu este aceea că obligaţia de întreţinere se transmite asupra moştenitorilor persoanei obligate la întreţinere sau asupra aceleia care 1-a întreţinut pe minor fără a fi avut o atare îndatorire, în condiţiile art. 96 din acelaşi cod. Aceasta înseamnă însă că persoana obligată la plata pensiei de întreţinere nu se poate deroba de îndatorirea sa legală transmiţînd-o altei persoane.

Caracterul personal şi netransmisibil al obligaţiei de întreţinere nu exclude totuşi posibilitatea de a fi executată prin mandat, după cum nu exclude nici posibilitatea ca, pe timpul unei împiedicări, să o execute o altă persoană în numele celei obligate şi pentru ea, din proprie iniţiativă.

In oricare din acest'e situaţii, persoana care a prestat întreţinerea poate pretinde despăgubiri, fie în virtutea mandatului expres ori tacit, fie a gestiunii de interese (conform art. 1547, respectiv art. 991, C. civ.).

Astfel, de exemplu, bunicul care, deşi nu are această îndatorire, întreţine copilul minor al fiului său, poate să pretindă a fi despăgubit pentru cheltuielile făcute, afară numai dacă nu a înţeles să facă o libe-ralitate. O atare concluzie nu ar putea fi însă trasă din simpla neintro-ducere a unei acţiuni în despăgubire.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1 711 din 12 decembrie 1970.