Divort.org

Potrivit art. 30 şi urm. din Codul familiei, bunurile dobîndite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soţi sînt bunuri comune de la data dobîndirii lor, care, la desfacerea căsătoriei, se împart conform învoielii sau, în caz contrar, prin hotărîrea judecătorească, potrivit cu partea de contribuţie a fiecăruia.

Este de principiu că aportul soţilor la dobîndirea bunurilor comune se stabileşte în raport de veniturile clin munca prestată în scopul realizării sarcinilor comune ale căsătoriei şi în raport de munca depusă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor.

Prin urmare, deşi veniturile din muncă ale soţilor sînt bunuri comune, ele servesc, totodată, pentru determinarea cotei-părţi ce revine fiecăruia din totalitatea bunurilor comune.

Rezultă, din cele arătate, că dacă un soţ contribuie numai cu o parte din veniturile sale din muncă la dobîndirea bunurilor comune, cota lui în aceste bunuri se determină potrivit acestei contribuţii, fără a se considera că cealaltă parte a veniturilor clin muncă, cheltuită în scopuri personale, se include în masa bunurilor comune.

In speţă, deşi pîrîtul a realizat în timpul căsătoriei venituri mai mari decît reclamanta, este dovedit că pîrîtul afecta constant o însemnată parte din veniturile sale acoperirii unor cheltuieli personale, astfel că nu se poate constata o contribuţie mai mare la dobîndirea bunurilor comune în raport de venituri, deoarece acestea nu au intrat clecît în parte în comunitatea patrimonială.

Ajutorul dat de părinţii unuia dintre soţi prin asigurarea locuinţei şi a întreţinerii soţilor atît timp cît nu se face dovada contrară se prezumă că a fost dat în favoarea copilului lor, ceea ce reprezintă un aport ai acestuia la achiziţionarea bunurilor comune ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei lui de contribuţie. O atare contribuţie poate l'i invocată cu ocazia partajului de către soţul în cauză, indiferent de timpul scui's de la data la care a fost prestată întreţinerea, nefiind necesară formularea unor pretenţii în acest sens de către părinţi, pe calea unei acţiuni separate sau a unei cereri de intervenţie.

Trib. Supr., S. civ, decizia nr. 2 139 din 12 octombrie 1985.