Bunuri comune ale soţilor. Urmărire de către creditori. Creanţe ale organizaţiilor socialiste. Sechestru asigurator.

în principiu, bunurile comune ale soţilor nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi, în afara cazului în care creditorul personal, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, cere împărţirea bunurilor comune, în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale, întrucît bunurile personale nu au fost îndestulătoare, situaţie în care, după partaj, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin bunuri proprii (art. 33, Codul familiei).

Din dispoziţiile Decretului nr. 221/1960, care este ulterior Codului familiei, rezultă insă că în privinţa creanţelor organizaţiilor socialiste s-a creat o derogare în sensul că nu se cere condiţia ca ele să urmărească în prealabil bunurile proprii' ale soţului debitor, pentru a putea să se îndrepte şi asupra bunurilor comune, fiind astfel suficient ca bunurile proprii ale soţului debitor să apară neîndestulătoare pentru acoperirea creanţei şi urmînd ca în cursul soluţionării contestaţiei la executare să se verifice situaţia şi sub acest aspect.

In consecinţă, în cazul creanţelor organizaţiilor socialiste, oricare parte interesată poate şi este obligată, pentru a obţine scoaterea de sub sechestru, să ceară partajarea bunurilor comune în cadrul contestaţiei introduse împotriva măsurii asigurătorii sau de urmărire care afectează bunurile comune (art. 168 Cod procedură penală; art. 1, 18 şi 42 alin. 5, Decret nr. 221/1960).

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 2 "79 din 12 decembrie 1071.

Articole din aceeasi categorie: