Divort.org

Bunurile comune ale soţilor constituie o proprietate în devălmăşie, soţii neavînd de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri. Numai cu ocazia partajului se stabileşte cota fiecărui soţ, în ansamblu, pentru totalitatea bunurilor comune şi nu pentru fiecare bun în parte. Cota cuvenită fiecărui soţ se determină în funcţie cie aportul pa care 1-a avut fiecare în tot timpul căsătoriei la dobîndirea bunurilor comune, în contribuţia femeii cuprinzîndu-se şi munca depusă în gospodărie, precum şi la creşterea şi îngrijirea copiilor.

împrejurarea că o perioadă de timp soţii au întrerupt convieţuirea conjugală, trăind despărţiţi în fapt, fără a exista între ei nici un fel de relaţii, nu ridică prin ea însăşi bunurilor dobîndite de ei în acea perioadă calitatea de bunuri comune, deoarece soţii continuă totuşi să fie căsătoriţi. In consecinţă, aceste bunuri intră deopotrivă în regimul bunurilor comune. împărţirea bunurilor dobîndite în perioada în care soţii au trăit despărţiţi se va face împreună cu celelalte bunuri dobîndite în timpul cit ei au convieţuit, fiecărui soţ, fixîndu-i-se cota pentru totalitatea bunurilor comune. Lipsa într-o anumită perioadă din căsătorie a aportului unuia din soţi la dobîndirea bunurilor achiziţionate în acea perioadă va fi avută în vedere la determinarea cotei ce i se cuvine, dar nu implică scoaterea bunurilor respective din regimul bunurilor comune.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 630 din 7 martie 1974.