Divort.org

Potrivit art. 30 şi urm. din Codul familiei, bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sînt bunuri comune de la data dobîndirii lor, iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii sau, în caz contrar, prin hotărîre judecătorească, în raport de partea de contribuţie a fiecăruia. Prezumţia că ambii soţi au contribuit deopotrivă la dobîndirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unuia dintre soţi a fost mai mare decît al celuilalt. Totodată soţii răspund cu bunurile comune pentru obligaţiile contractate de fiecare dintre ei pentru satisfacerea nevoilor obişnuite ale căsătoriei.

în cazul în care căsătoria a fost desfăcută, hotărîrea de divorţ produce efecte numai de la data rămînerii sale definitive. Ca atare, bunurile dobîndite în intervalul de timp de la despărţirea în fapt a soţilor şi pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii de divorţ sînt bunuri comune, o atare împrejurare urmînd a fi avută în vedere la stabilirea cotelor de contribuţie la dobîndirea lor. Dacă însă în timpul căsătoriei unul dintre soţi a înstrăinat fără nici o justificare şi în scopuri străine căsătoriei o parte din bunurile comune, cu ocazia împărţelii se va ţine seama de valoarea lor, soţul care le-a înstrăinat urmînd să răspundă faţă de masa comunitară.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1 32S din 1 iunie 1984.