Divort.org

Abandonarea forţată de către unul dintre soţi a domiciliului comun, fie datorită relelor tratamente care i s-au aplicat ori comportării necorespunzătoare, imorale, a celuilalt soţ, fie ca urmare a alungării sale din locuinţă, pot să constituie motiv temeinic de împărţire a bunurilor comune, deoarece nu este moral şi cu atît mai puţin conform scopului legii ca unul dintre soţi să-şi asigure prin acte arbitrare folosinţa exclusivă a bunurilor comune, menţinînd această situaţie timp îndelungat, în pofida intereselor celuilalt soţ.

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 1 013 din 5 august 1969.