Divort.org

Contractul de închiriere are caracterul unui act de administraţie şi, ca atare, oricare dintre soţi poate închiria bunul comun, in timpul căsătoriei, întrucât se prezumă că are şi consimţământul celuilalt soţ.

Dacă acest principiu îşi găseşte aplicare în timpul căsătoriei, atît timp cit soţii trăiesc împreună şi relaţiile dintre ei nu sînt in nici un mod zdruncinate, el nu mai poate funcţiona cu aceeaşi tărie în situaţia în care soţii sînt despărţiţi în fapt şi mai ales cinci există introdusă şi o acţiune de divorţ. într-un atare caz neînţelegerile dintre soţi fiind evidente, nu se mai poate presupune că există consimţământul comun al soţilor pentru administrarea bunurilor comune, iar existenţa acţiunii de divorţ face tocmai să se demonstreze apariţia divergenţelor dintre ei cu privire la administrarea patrimoniului comun (art. 35, Codul familiei).

In speţă, contractul de închiriere a fost încheiat de soţ, iar chiriaşă era concubina sa, care nu putea fi considerată de bună-eredinţă.

Trib. Supr. S. civ. decizia nr. 531 din 11 martie 1975.