Divort.org

Instanţa judecătorească nu este competentă să dispună încredinţarea minorului unei terţe persoane pe baza unei acţiuni formulate de către aceasta, chiar dacă minorul se află în una din situaţiile indicate îri art. 1 al Legii nr. 3/1970. Aşa fiind, pentru asemenea minori încredinţarea sau darea lor în plasament familial o pot hotărî numai organele prevăzute de menţionata lege. In consecinţă, acţiunea unui terţ care solicită instanţei să i se încredinţeze minorul pe care îl creşte de mai mulţi ani, a cărui mamă a decedat şi al cărui tată se dezinteresează de el, "este inadmisibilă. Numai în cazul în care părintele sau ocrotitorul legal ar cere prin justiţie ca terţul să-i înapoieze copilul pe care-1 ţine fără drept, terţul poate solicita respingerea acţiunii în baza art. 103 alin. 2 din Codul familiei, dacă face dovada că înapoierea este contrară intereselor copilului.

In speţă reclamantul, care a crescut de mai mulţi ani pe fiul celei de a doua soţii a pîrîtului neînfiat de acesta şi a cărui mamă era decedată a solicitat judecătoriei să i se încredinţeze lui minorul. Acţiunea a fost admisă în primă instanţă, dar recursul pîrîtului a fost admis, iar în fond acţiunea a fost respinsă, dîndu-se reclamantului îndrumarea de a se adresa comisiei pentru ocrotirea minorilor de pe lîngă comitetul executiv al consiliului popular judeţean.

Trib. jud. Maramureş, decizia civ, nr. 499 din 24 iunie 1981.