Casatorie. Frauda unui sot. Cauze de nulitate. Demarcatie fata de motivele de divort.

Pentru nulitatea căsătoriei nu este necesar ca un soţ să fi participat la frauda săvîrşită de celălalt soţ. într-adevăr, potrivit art. 23 din Codul familiei, soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea- căsătoriei declarate nule sau anulate păstrează, pînă la data cînd hotărîrea instanţei judecătoreşti rămîne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă.

Textul confirmă deci posibilitatea de a se declara nulă sau anula căsătoria şi în situaţia în care numai unul dintre soţi a fost de rea-credinţă.

Existenţa cauzei de nulitate trebuie să fie verificată însă cu toată atenţia, reţinîndu-se numai acele împrejurări care sînt anterioare sau concomitente încheierii căsătoriei. Astfel se va face demarcaţie între cauzele de nulitate şi motivele care justifică desfacerea căsătoriei prin divorţ, ceea ce este absolut necesar pentru a nu se ajunge să se ocolească prevederile legale referitoare la divorţ.

 

Trib. Supr., S. civ., decizia nr. 843 din 20 iunie 1970.
 

Articole din aceeasi categorie: